Si in apusuri care se destrama
Na-i fi reala-mi spun in soapta unii
Dar simt cum existenta ta ma cheama
Raman in urma drumuri ce ne leaga
Pasaje vechi din cartile uitate
Simbolurile ce dispar mereu in graba
In pagini mici mereu numerotate
Iti simt prezenta in lumina uda
A lacrimilor ce se vor uitate
In fiecare fir de iarba cruda
In care au fost vise minunate
Am adunat in pumn graunte sparte
Si fire de nisip din timpul noptii
Cu amintiri care se vor uitate
Asa a fost sa fie drumul sortii
Cu ura si iubire-amestecate
Priviri coboara in jos si se inchina
Iti spun de bine si-apoi rad in spate
Batranii vietii fara de odihna
In lumea plina de chipuri cioplite
Avem nevoie de uman cu riduri
Calatorind pe puntile gasite
Te caut vesela prin mii de chipuri
Se vad in noroi diamante murdare
Cu stralucirea parca-intoxicata
Tu stralucesti acum atat de tare
Incat imi ridici privirea-aplecata
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu